biserica dublin

Our Lady of Lourdes Church,

Sean McDermott Street

Ecouri de clopot

Postat pe data de de către Pr.Eugen, în Categoriile: Articole, Comunitatea Noastră, Generale

cap%20sixtn,ceas%20sugatag,famil%20065

Ecouri de clopot

Pornit cândva pe drumuri europene, de comori ispitit și orbit, m-am oprit la această intersecție de zodii să văd încotro merg, să nu fiu rătăcit.
Pietrele, mările și stânca din jur sunt ca cele de acasă și numai doar ieri mi se păreau mai aurite, mai strălucite. Ecoul visului de ieri se-aude ca o umbră de lut, întrerupt de un fulger. Cu aurul adunat firicele, te poți împodobi, dar nu ajută sufletul cu nimic să zboare către stele. Ci mai mult, înlănțuiește, întemnițând visul pentru totdeauna.
Urmează-ți inima! Alege visul care înalță sufletul, căci nimeni nu s-a îmbogățit cu adevărat adunând praful de aur împrăștiat pe fața pământului.
Eu cred că visurile noastre nu sunt altceva decât stele, ce par atât de îndepărtate și totuși atât de statornice în întuneric, călăuzind călătorul îndrăzneț spre țărmul dorit. și secretul în viață nu e să vezi ceea ce poți primi și agonisi, ci ceea ce poți oferi.
Ceva magic se întâmplă când avem încredere în forțele proprii și facem primul pas spre destinația dorită. De-acolo noi orizonturi se deschid și Providența face mai mulți pași spre noi… arătândune calea și atrăgându-ne ca un magnet.
Deschide-ți inima și crede în visul tău! Atâta timp cât flacăra visului tău arde, există speranță. Atâta timp cât există speranță, există și motivație și bucuria de a trăi.
Fecioara Maria m-a învățat să cred chiar și atunci când nu mai e nimic de crezut. Pentru mine aceasta este ca o invitație să am mai multă răbdare cu mine însumi. și aceasta se poate învăța cu timpul, căci răbdarea cu tine însuți este ca o plantă cu țepi, dar care face fructe dulci.
Fiecăruia dintre noi ni s-a dat un dar unic la începutul acestei călătorii. Un dar și un talent ce nimeni altul nu le au în acest univers, și pe care noi trebuie să avem curajul, curiozitatea și răbdarea să le descoperim. Odată găsit, ne putem concentra asupra a ceea ce noi am putea oferi celor din jur din izvorul de lumină și bucurie fără să ne preocupăm de ceea ce am putea primi din partea celorlalți. și pentru mulți dintre noi aceasta este direcția călătoriei noastre interioare; acolo unde se află nu praful, ci adevărata mină de aur! Iar viitorul aparține celor care cred în frumusețea și în strălucirea visului.
Nu se pune problema dacă tu te vei clătina sau împiedica… Marea întrebare este dacă tu te poți ridica și învăța ceva din căderile tale. Privește mereu stelele și ele te vor călăuzi spre destinația ta.
Când valul și vântul schimbării suflă și ne pierdem, este ușor să renunțăm la plan și la vis, dar să ne amintim că Sfânta Maria ne spune să credem, sunt comori neatinse pe țărmul promis.
Tu nu poți rezista vântului puternic, dar schimbă măcar poziția pânzei și primejdia trece mai ușor.
Ca un orb vindecat, regăsesc busola uitată într-o batistă de demult, încep să văd muguri plini de speranță, ecou de curcubeu și flaut șoptit. Crucea de pe munte ca un clopot ne cheamă: Veniți către mine cei cu gânduri de aur, și dacă nu mă veți găsi într-un loc, căutați-mă în altul, eu undeva m-am oprit… și v-aștept!

Baron Benoni Robu (Dublin, Irlanda)