Sfinții de la Fatima
‹ ÎnapoiPostat de Pr.Eugen, 03 Mai 2017
După ce în trecut Dumnezeu a privit cu drag la smerenia unei tinere, la umilinţa slujitoarei sale, Fecioara Maria (cf. Lc 1,48); după ce însuşi Isus a spus că Tatăl ascunde misterele sale celor înţelepţi şi pricepuţi şi le revelează celor mici” (cf. Mt 11,25), “în aceste zile din urmă” (Evr 1,2), după exemplul Tatălui, preasfânta Fecioară Maria a ales să se facă cunoscută şi să încredinţeze mesajele sale unor copilaşi. Mai exact, în urmă cu o sută de ani, la 13 mai 1917, Preacurata s-a arătat celor trei păstoraşi portughezi: Lucia Dos Santos, care avea 10 ani, Francisc Marto, de 9 ani, şi surorii lui, Iacinta Marto, în vârstă de doar 7 ani.
Acestor trei copii, în mijlocul unei lumi devastate de Primul Război Mondial, le-a fost încredinţat să amintească oamenilor de atunci şi de acum remediile pentru o lume mai bună: rugăciunea Rozariului, lupta împotriva păcatului, consacrarea vieţii şi a lumii la inima Neprihănită a Mariei.
În luna mai suntem invitaţi să o privim pe sfânta Fecioară Maria prin ochii celor trei copilaşi de la Fatima şi să o redescoperim pe “Doamna în alb” ca pe o mamă iubitoare. Ea este regina păcii care vrea salvarea fiilor încercaţi de război şi sfâşiaţi de durere. Iacinta, pe când se afla pe patul de moarte, i-a spus Luciei: “Eu plec spre paradis, însă tu rămâi aici pentru a spune tuturor că Dumnezeu vrea să instituie în lume devoţiunea inimii Neprihănite a Mariei. Când va veni momentul să dai mărturie, să nu te ascunzi, ci să spui tuturor că Dumnezeu ne dă haruri prin mijlocirea inimii Neprihănite… Să cerem pace inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu a pus pacea în mâinile ei”.
Totodată, “Doamna de o desăvârşită frumuseţe” este salvarea păcătoşilor, cea care ne fereşte de focul iadului. Ea i-a învăţat pe păstoraşii de la Fatima – şi de atunci repetăm zi de zi – această rugăciune: “O Isuse, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.
Aceşti păstoraşi ne uimesc şi ne invită să le urmăm exemplul: în timp ce Iacinta făcea sacrificii, jertfe pentru a scăpa sufletele păcătoşilor din infern, Francisc căuta zilnic momente în care să stea în tăcere în preajma tabernacolului şi a Mariei pentru a consola inimile lor sfinte. Ce frumos este să primeşti curaj de la un copil, de la Francisc care, deşi suferea cumplit din cauza bolii, se arăta mereu mulţumit şi fericit. Iar când Lucia îl întreba dacă suferă mult, spunea radiind de fericire: “Destul de mult, dar nu-i nimic. Sufăr pentru a-l consola pe Isus. Şi apoi, în curând merg în cer”.
Maica plină de smerenie şi regina Rozariului a revărsat în inimile păstoraşilor toate harurile. Astfel, Francisc (11 iunie 1908 – 4 aprilie 1919) şi Iacinta (11 martie 1910 – 20 februarie 1920) au fost declaraţi fericiţi de papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 2000. Iar la 23 martie 2017, papa Francisc a aprobat canonizarea lor. De asemenea, acum se desfăşoară şi procesul pentru beatificarea slujitoarei lui Dumnezeu Lucia (28 martie 1907 – 13 februarie 2005).
Astăzi când suntem încercaţi de războaie, de ură, de violarea drepturilor fundamentale ale omului, de enormele suferinţe ale oamenilor şi ale naţiunilor, şi în mod deosebit de lupta împotriva lui Dumnezeu, dusă până la negarea existenţei sale, avem nevoie de cuvintele Mariei, avem nevoie de prezenţa şi de încurajarea ei. Prin mijlocirea sfinţilor de la Fatima să promovăm pacea şi să ne rugăm pentru întoarcerea păcătoşilor.
Pr. Laurenţiu Dăncuţă