Catolicii şi ortodocşii

Catolicii şi ortodocşii. Mons. Bruno Forte: “Reconciliere acum mai apropiată”

De Luca Marcolivio

A XIV-a sesiune plenară a Comisiei mixte pentru dialogul teologic dintre Biserica ortodoxă şi Biserica catolică, încheiată săptămâna trecută, reprezintă o cotitură ulterioară pe drumul de reconciliere. Este convins de aceasta Monseniorul Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto, dieceză care a găzduit întâlnirea ecumenică.

În mod deosebit, acordul despre primat şi sinodalitate a reprezentat o accelerare încurajatoare după aproape un deceniu de stagnare în cadrul acestor întâlniri: de fapt, din 2007 nu mai era produs un document final. Un succes în care probabil a influenţat întâlnirea epocală dintre papa Francisc şi patriarhul ortodox de Moscova, Chiril, care a avut loc la Havana la 12 februarie.

Unica “umbră” a recentei plenare, abţinerea ortodocşilor georgieni cu privire la documentul final, în timp ce rămâne în picioare controversa cu privire la uniaţi, deşi, conform Monseniorului Forte, nu trebuie “emfatizată”.

În colocviu cu Zenit, arhiepiscopul de Chieti-Vasto, unul dintre reprezentanţii episcopatului italian, mai angajaţi în ecumenism, a exprimat propria satisfacţie pentru rezultatele obţinute.

Excelenţă, care sunt aspectele cele mai semnificative ale acordului catolic-ortodox de la Chieti despre primat şi sinodalitate?

În primul rând este foarte important că s-a ajuns la un document comun despre tema primatului şi a sinodalităţii. Din 2007, la Ravenna, nu mai existau rezultate comune: întâlnirile din Cipru, Viena şi Amman petrecute în aceşti ani nu au reuşit să exprime un consens. Acum acest lucru s-a petrecut cu singura abţinere a Bisericii ortodoxe din Georgia despre unele aspecte. Şi este un rezultat important.

Mai în general care au fost punctele de sintonie dintre diferitele Biserici?

S-a afirmat necesitatea unui primul şi a unui cap (pentru a folosi limbajul din can. 34 al apostolilor, foarte important pentru ortodocşi) nu numai în Biserica locală (episcopul) şi la nivel regional (patriarhul), ci şi la nivel universal şi s-a recunoscut că în comuniunea universală a Bisericilor, acest rol revine Episcopului de Roma, care era prima dintre Bisericile patriarhale din primul mileniu, când Orientul şi Occidentul erau uniţi.

În schimb, unde s-au întâlnit cele mai mari dezacorduri?

Dificultatea pentru ortodocşi este de a admite o putere universală de jurisdicţie directă şi nemijlocită a Papei asupra întregii Biserici. Totuşi ei acceptă că în primul mileniu era decisivă sinergia cu Roma şi în Orient.

Care este opinia dumneavoastră cu privire la controversa “uniaţilor” ucraineni?

Chestiunea este delicată dar nu trebuie emfatizată: fiecare Biserică, în comuniune sau nu cu Roma, trebuie respectată.

Întâlnirea de la Chieti a avut loc la şapte luni de la îmbrăţişarea istorică dintre papa Francisc şi patriarhul Chiril: în ce măsură a fost receptat evenimentul istoric de raportorii prezenţi în zilele trecute?

Desigur aceste întâlniri au avut o mare influenţă asupra climatului de fraternitate trăit şi asupra voinţei de a ajunge la un consens.

După un mileniu, putem spune deci că reconcilierea dintre catolici şi ortodocşi este mai aproape?

Chiar cred că da. Va mai fi nevoie încă de mult drum dar modelul de conjugare între sinodalitate şi primat deschide un drum cu siguranţă rodnic.

(După Zenit, 28 septembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Articolul PrecedentArticolul Următor