Bine ați Venit!

Duminică 1 Noiembrie TOȚI SFINŢII

 La ora 12.30 – Liturghia Copiilor

a doua Liturghie la ora 19.00

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar în primele veacuri îi sărbătorea cu un fast deosebit pe toţi martirii creştinătăţii, ştiuţi şi neştiuţi, în prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt. Biserica din Roma a adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea. După o sută de ani, papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătorii tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creştină, a fost sfinţit şi dedicat Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor martirilor, primind numele de Sancta Maria ad martyres – „Sfânta Maria între martiri”. Ulterior, sărbătoarea şi-a lărgit conţinutul, devenind sărbătoarea „Tuturor Sfinţilor”, şi a fost extinsă la toate Bisericile din Apus. În anul 835, papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1 noiembrie, dată la care se celebrează şi astăzi.

Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: „Fiţi desăvârşiţi, precum este desăvârşit Tatăl vostru ceresc” (M. V, 48); numărul lor este cu mult mai mare decât al celor declaraţi ca atare de autoritatea bisericească şi înscrişi zi de zi în calendare.

Sf. Augustin ne destăinuie taina sfinţeniei: „Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât prin iubire”.

LUNI 2 Noiembrie – Pomenirea tuturor credincioșilor răposați

Sfânta Liturghie la ora 20.00 cu Prohod solemn pentru toți răposații noștrii

NOIEMBRIE

Conform tradiţiei, în Biserica universală, luna noiembrie este închinată devoţiunilor pentru sufletele celor plecaţi de lângă noi. Chiar din prima zi este comemorată Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor (citeste mai mult) care, murind pentru ei înşişi şi pentru păcat, încă din timpul vieţii, şi-au luat crucea de fiecare zi şi, după îndemnul lui Isus Cristos – Calea, Adevărul şi Viaţa, L-au urmat, ajungând deja în gloria cerească, la adevărata fericire şi la viaţa veşnică. În ziua de 2 noiembrie creştinul pios îşi aminteşte de cei plecaţi la Tatăl în ziua de Pomenire a Tuturor Răposaţilor (citeste mai mult). Evlavia către sufletele Purgatoriu este răspândită la toţi creştinii, nu numai la catolici, pentru că toţi se roagă pentru cei răposaţi, deci pentru cei ce se află într-un loc de aşteptare, de trecere, unde pot fi ajutaţi de noi printr-o meditaţie, o rugăciune, o lumânare, o decadă de Rozariu, o mică milostenie cu rugăciuni, jertfe, celebrarea Sfintei Liturghii pentru cei răposaţi, prin pomenile ce se fac cu această ocazie, spre a le dobândi iertarea păcatelor şi trecerea spre locul fericirii veşnice.

Câte amintiri ne leagă de ziua în care îi pomenim în rugăciune pe cei răposaţi. Ne amintim de vremurile din copilărie când toţi mergeau la mormintele rudelor: toate cimitirele erau pline de lumină și de oameni până noaptea târziu, până se stingea ultima lumânare. Și azi mulți mergem în cimitire, pentru că într-adevăr credem în viaţa veşnică! Avem speranţa nemuririi! Vrem cu adevărat să ne manifestăm recunoştinţa faţă de cei dragi! Luna noiembrie este, un timp sfânt ce ne invită să privim la cei care au fost înaintea noastră, părinţi, bunici, fraţi, prieteni şi să imităm tot ce a fost bun în viaţa lor. Trăirea învăţăturii lor este cea mai bună formă de recunoştinţă.

Moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei vieți noi. Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de păcat, de răul care ne poate fura veșnicia.

Pentru informații de contact, vă rugăm vizitați pagina „Contact„.