SFÂNTUL PATRICIU, patronul Irlandei
‹ ÎnapoiPostat de Pr.Eugen, 16 Martie 2014
17 martie – Sfântul Patriciu – episcop
Datele cronologice ale apostolului Irlandei sunt nesigure. Patriciu s-ar fi născut în Marea Britanie, la Bannhaven Taberniae (un sat care astăzi nu se mai găseşte pe hărţile topografice) în anul 385 şi ar fi murit în 461 la Down, redenumit Downpatrick, în Ulster. Data de 17 martie pentru celebrarea comemorării este foarte veche. Sfântul Patriciu s-a născut în actuala Anglie şi printr-un plan providenţial a ajuns în insula vecină Irlanda, locuită de celţi şi scoţi, încă păgâni. De fapt a căzut prizonier în mâinile piraţilor, la vârsta de 16 ani, şi a fost dus cu forţa în pieţele irlandeze, pentru a fi vândut ca sclav. Întâlnirea cu viitoarea patrie de adopţie a fost deci oarecum bruscă, iar şederea a trebuit să-i fie atât de neplăcută, încât a încercat zadarnic să fugă de două ori; a treia oară, după şase ani, a fost cea bună.
Va reveni în Irlanda nu ca sclav, dar ca vestitor al evangheliei. Între timp s-a pregătit pentru viitoarea misiune prin serioase studii teologice la Auxerre, sub conducerea sfântului Gherman. A făcut şi o lungă călătorie în Italia, vizitând insulele din marea Tireniană, unde apăruseră mănăstiri înfloritoare. S-a întors deci în Irlanda, fiind trimis, după tradiţie, de însuşi papa, în anul 432, ca succesor al primului episcop, Palladius. Succesul misiunii sfântului Patriciu trebuie atribuit organizării inteligente pe care a ştiut să o creeze în această insulă, lipsită de centre citadine şi împărţită în atâtea triburi sau clanuri conduse fiecare de către un şef independent. În primul rând, el a ştiut să se adapteze condiţiilor sociale ale locului, formând un cler local şi mici comunităţi creştine în sânul aceluiaşi clan, fără a respinge uzanţe şi obiceiuri tradiţionale.
A urmărit în primul rând convertirea capilor ştiind bine că exemplul acestora ar fi fost urmat imediat de către supuşi. A înfiinţat în diferite locuri din Irlanda diferite abaţii, devenite celebre, în jurul cărora s-ar fi format nucleul viitoarelor oraşe. Patriciu a avut o viaţă grea din partea ereticilor pelagieni, care, pentru a-i compromite opera, au recurs chiar şi la calomnie. Pentru a se dezvinovăţi, Patriciu a scris o Confessio, arătând că munca sa de misionar era simpla punere în fapt a unei porunci divine şi că aversiunea sa faţă de pelagiani se năştea din absoluta valoare teologică, pe care el o atribuia harului. Opera neobositului misionar a dat excelente roade în timp: o demonstrează frumoasa apariţie a sfinţilor irlandezi şi ataşamentul lor generos faţă de credinţa părinţilor.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978.)