Belfast, Holy Cross Church încă sub tirul unioniştilor

Belfast, Holy Cross Church încă sub tirul unioniştilor

De Francesca Lozito

În ajunul zilei de 12 iulie 2017 Holy Cross Church este închisă. Părinţii pasionişti care animă comunitatea din Crumlin Road în West Belfast au plecat şi se vor întoarce la sfârşitul săptămânii. Şi şcoala este închisă şi nimeni nu vrea să vorbească.

De fapt, în zilele trecute, această instituţie din partea cea mai săracă a oraşului a fost obiect al unei noi provocări: unioniştii, sub a căror siglă se adună din punct de vedere istoric componentele protestante mai fidele faţă de Marea Britanie, au pictat în alb şi albastru, culorile lor identitare, pavimentul stradal din afara şcolii care se află lângă biserică. Comunitatea locuitorilor din Ardoyne a cerut înlăturarea imediată a picturilor: “Această şcoală – au afirmat ei – a suferit deja prea mult atacurile din anii trecuţi”.

De fapt, între 2001 şi 2002, la numai trei ani de la semnarea Acordurilor de pace, în faţa şcolii copii au fost luaţi în vizor timp de câteva zile de către protestanţi. Pentru unii dintre aceşti copii anul trecut Departamentul de Justiţie a prevăzut o reparare pentru trauma suferită. Părintele Aidan Troy, pe atunci paroh la Holy Cross, a explicat de fapt că unii dintre copiii care au fost şocaţi de violenţa pe care au văzut-o cu ochii lor – aveau o vârstă între 4 şi 11 ani – au suferit de atacuri de panică timp îndelungat.

O altă provocare periculoasă a avut loc în aprilie anul acesta, când a fost găsită o bombă în afara şcolii. Comunitatea pasioniştilor se află de fapt acolo unde este ridicat unul dintre multele ziduri de despărţire ale căror porţi şi astăzi se închid seara şi în teorie ar trebui să împiedice ocaziile de ciocnire dintre republicanii catolici şi unioniştii protestanţi. Poliţia din Irlanda de Nord, recunoscută astăzi de ambele comunităţi, a declarat că bomba ar fi putut ucide şi copiii.

De este ziua de 12 iulie o dată aşa de importantă pentru Irlanda de Nord? Cu această ocazie se celebrează aniversarea victoriei din timpul lui Glorious Revolution a regelui Wilhelm de Orania asupra catolicului Iacob al II-lea în bătălia de la Boyne petrecută în 1690. Unioniştii mărşăluiesc prin Belfast şi prin celelalte oraşe principale din cele şase judeţe din Irlanda de Nord. Însă, din păcate, ocazia, care ar trebui să fie de acum numai o celebrare culturală, acolo unde cele două comunităţi – catolică şi protestantă – se ating este încă exploatată pentru a încerca să provoace episoade de violenţă sectară. Astfel în punctele cele mai critice ale oraşului sunt construite piramide din paleţi de lemn, cunoscute ca bonfire, care în noaptea de 11 spre 12 iulie sunt incendiate.

Acest reportaj publicat în Belfast Telegraph poate da ideea proporţiei periculozităţii. Se poate observa cu uşurinţă cum în unele cazuri sunt puse în vârful piramidelor de paleţi steaguri ale Republicii Irlanda, care aici în Nord sunt şi simbolul comunităţii catolice. Şi primăria deocamdată pare să închidă un ochi faţă de aceste bonfire mai periculoase, ca acela care a fost pregătit lângă o pompă de benzină la Carrickfergus.

Anul acesta, partea unionistă a comunităţii din West Belfast pare că a găsit limfă nouă după ce cele zece scaune din DUP, partidul lor de referinţă, au fost determinante pentru formarea guvernului de la Westminster, obiect al unui acord între liderul Arlen Foster şi Theresa May, în care o sumă uriaşă de bani – un miliard de lire sterline – au fost destinate pentru Irlanda de Nord. Dar neexistând încă un guvern la Belfast, după alegerile din martie, nu se ştie cum vor fi utilizaţi.

Şi totuşi, în pofida acestui lucru, continuă să existe o parte importantă de cetăţeni din Belfast care cred în reconciliere. Unul din exemple l-a dat chiar părintele Gary Donegan, fost rector de la Holy Cross Parish, figură de referinţă printre pasioniştii irlandezi, când a propus să se ridice un monument, lângă fostul campus unionist din Twaddell, în care să poată fi amintite victimele violenţei sectare din ambele părţi.

(După Vatican Insider, 12 iulie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Articolul PrecedentArticolul Următor