De ce Sfântul Nicolae ne pune dulciuri în papuci?

În fiecare an, ceva curios se întâmplă în ajunul serii de 5 Decembrie: copiii își lasă papucii lustruiți în afara pragului ușii, iar prin magie sunt umpluți peste noapte cu portocale, ciocolată și dulciuri.

Alte culturi din Europa și din alte părți celebrează tradiții similare – fie în aceeași zi, fie pe parcursul timpului crăciunului.

6 Decembrie este ziua în care îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae – predecesorul lui Moș Crăciun.

Spre deosebire de Moș Crăciun care este o înlocuire a Sfântului Nicolae bazată pe zeul germanic Thor, cimentată în anii 1930 prin marketing-ul făcut de Coca-Cola, Sfântul Nicolae, pe lângă cadouri și dulciuri, cară pe umerii lui o tradiție de aproape 2 milenii.

‘Omul credinței’ din spatele lui Moș Crăciun

Adevărata poveste a lui Moș Crăciun începe cu Nicolae, care s-a născut în timpul celui de-al treilea secol în satul Patra din Asia Mică. Pe atunci zona era greacă dar acum este parte din coasta sudică a Turciei. Părinții lui bogați, care l-au crescut un creștin devotat, au murit într-o epidemie pe când Nicolae era încă tânăr. Ascultând de cuvintele lui Isus “vinde tot ce ai și dă săracilor”, Nicolae și-a folosit toată moștenirea pentru ajutorarea celor nevoiași, bolnavi și suferinzi. Și-a dedicat viața în slujba lui Dumnezeu și a fost numit Episcop de Mira, pe când încă era tânăr. Episcopul Nicolae a devenit cunoscut în împrejurimi prin generozitatea lui față de cei nevoiași, iubirea lui pentru copii, și grija lui față de marinari și corăbii.

Sub împăratul roman Dioclețian, care i-a persecutat crud pe creștini, Episcopul Nicolae a suferit pentru credința sa, a fost exilat și închis. Închisoriile din acel timp erau pline de episcopi, preoți și diaconi, astfel încât nu mai era loc pentru adevărații răufăcători – criminalii, hoții și prăduitorii. După eliberarea sa, Nicolae a participat la Conciliul din Nicea în anul 325. A murit pe 6 Decembrie 343 în Mira și a fost înmormântat în biserica catedralei, unde o relicvă specială numită mană s-a format în mormântul său. Se spune că substanța lichidă are puteri de vindecare, nutrită de creșterea devoțiunii către Nicolae.

Istorisiri și legende care s-au spus despre Sfântul Nicolae.

Multe povești și istorisiri s-au spus despre sfântul Nicolae dealungul secolelor. Acestea ne ajută să înțelegem caracterul său extraordinar și de ce este atât de iubit si venerat ca și protector al celor în nevoie.

O poveste vorbește despre un om sărac care avea 3 fete. În acele timpuri tatăl unei tinere trebuia să ofere prospectivului soț ceva de valoare – zestre. Cu cât mai mare zestrea, cu atât avea șansa la un bărbat mai bun. Fără zestre o femeie avea șanse mici de măritat. Fetele acestui om sărac, erau prin urmare destinate cel mai probabil sclaviei sau prostituției. În mod misterios, în trei ocazii diferite, câte o pungă de galbeni a apărut în casa lor. Pungi cu galbeni ce erau aruncate printr-o fereastră deschisă, și ce au ajuns fie în șosetele, fie în papucii puși la uscat în fața focului. Lucrul asta a dus la obiceiul copiilor de a-și agăța șosetele sau de a-și pregătii papucii în așteptarea nerăbdătoare a cadourilor de la Moș Nicolae. Uneori povestea e spusă cu mingi de aur în loc de pungi cu galbeni. De aceea trei mingi de aur, adesea reprezentate prin portocale, este unul din simbolurile lui Moș Nicolae.

Una dintre poveștiile cele mai vechi ce îl arată pe Sfântul Neculai ca protector al copiilor, are loc mult după moartea lui.

Oamenii din Mira îl sărbătoreau pe sfântul cel bun în ajunul sărbătorii când o bandă de pirați arabi din Creta au ajuns în oraș. Au furat comori din biserica Sfântului Nicolae ca pradă. Pe când părăseau orașul au pus mâna pe un băiat, Basilios, ca să-l facă sclav. Emirul sau conducătorul lor l-a ales pe Basilios să îi fie paharnicul personal, întrucât nu cunoștea limba și n-ar întelege ce ar zice regele celor din jur. Deci pentru următorul an Basilios îl slujea pe rege, aducându-i vinul într-un potir frumos, de aur. Pentru părinții lui Basilios, devastați de pierderea singurului copil, anul a trecut încet și plin de amărăciune. Întrucât următoarea zi de sărbătoare a Sfântului Nicolae se apropia, mama lui Basilios a refuzat să participe la sărbătoare, deoarece era deacum o zi de tragedie. Cu toate acestea a fost convinsă să țină o simplă observare acasă – cu rugăciuni tăcute pentru siguranța lui Basilios. Între timp Basilios pe când își făcea datoria în slujba emirului, a fost ridicat deodată și dus departe. Sfântul Nicolae, i-a apărut băiatului înspăimântat, l-a binecuvântat și l-a coborât acasă la el în Mira. Imagineză-ți bucuria părinților când Basilios apare în mod minunat înaintea părinților, încă având potirul de aur al regelui, în mână. Aceasta este prima poveste a sfântului Nicolae protejând copii.

O altă poveste, spune despre trei studenți în teologie, care călătoreau către Atena pentru studii. Un hangiu rău i-a jefuit și i-a ucis, ascunzându-le rămășițele într-un butoi de murat. Se întâmpla că Episcopul Nicolae, călătorind singur prin acele locuri, s-a oprit chiar la aces han. În timpul visului, a aflat despre crimă și trezindu-se l-a chemat pe hangiu. Nicolae s-a rugat cu înfocare lui Dumnezeu iar cei trei studenți și-au recăpătat viața și sănătatea. În Franța, această poveste este spusă cu trei copii mici, hoinărind jucându-se până când s-au pierdut, amăgiți și capturați de un măcelar. Sfântul Nicolae apare si apelează la Dumnezeu pentru a îi readuce la viață și la familiile lor. Iar astfel Sfântul Neculai este patronul și protectorul copiilor.

Alte istorisiri vorbesc despre Sfântul Nicolae și marea.

Pe când încă era tânăr, Nicolae a căutat sfințenia printr-un pelerinaj în Țara Sfântă. Acolo, umblând pe unde a umblat Isus, a căutat să experimenteze mai adânc viața, patima și învierea lui Isus. Întorcându-se pe mare, o furtună puternică amenința să sfâșie corabia. Nicolae s-a rugat cu calm. Marinarii înspăimântați au rămas înmărmuriți când vântul și valurile s-au calmat brusc salvându-le viața. Iar astfel Sfântul Nicolae este patronul marinarilor și călătorilor.

Sfântul Nicolae – pretutindeni și pentru toți

Marinarii, alegându-l pe Sfântul Nicolae ca și patron, au dus cu ei în lung și-n lat, istorisirile protecției și grijii lui față de ei. Capele dedicate Sfântului Nicolae au fost construite în multe orașe port. Pe măsură ce popularitatea lui creștea în Evul Mediu, a devenit patronul sfânt al Apulia (Italia), Sicilia, Grecia și Lorraine (Franța) și al multor orașe din Germania, Austria, Elveția, Italia, Rusia, Belgia, Țările de Jos, etc. Nicolae a fost atât de venerat încât mii de biserici au fost numite după el, incluzând 300 in Belgia, 34 in Roma, 23 în Țările de Jos, și peste 400 în Anglia.

Nicolae ramâne sfântul venerat în diferitele tradiții creștine; catolici, ortodocși, protestanți. Este deasemenea unul dintre puținii sfinți care a supravețuit venirii ‘erei protestante’. Legenda spune că însuși Martin Luther a vrut să combată statusul sfântului prin mutarea tradiției de a umple șosetele cu dulciuri, de la ziua Sfântului Nicolae la Crăciun, fondând astfel tradiția de a da cadouri pe 24, 25 Decembrie. Însă încercările lui Luther n-au reușit să obțină tot ce intenționa, așa încât avem mai multe biserici numite după Sfântul Nicolae decât orice alt sfânt, cu excepția Sfintei Maria.

Sfântul Nicolae, unește atât pe cei care practică religia cât și pe cei care nu o practică, întrucât este iubit de copiii de peste tot, fie că este numit Sfântul Nicolae sau Moș Crăciun.

Mulți oameni, fie că merg la biserică fie nu, caută mai mult sens în tradițiile lor de sărbători și vor să învețe mai mult despre Sfântul Nicolae care ne ajută să ne redirecționăm atenția mai mult către a da decât către a primi, mai mult către compasiune decât către consum.

Trad. de M. Apetrei

Surse:

stnicholascenter.org/who-is-st-nicholas

dw.com/en/why-st-nicholas-puts-candy-in-boots/a-18889948

Articolul PrecedentArticolul Următor