biserica dublin

Our Lady of Lourdes Church,

Sean McDermott Street

14 februarie: Precizări cu privire la Ziua Sfântului Valentin

Postat pe data de de către Pr.Eugen, în Categoriile: Articole, Religioase

Căsătorii de probă, căsătorii în tramvai, în metrou, în parc sau în şcoli; dezmăţ public; imoralitate; declaraţii de dragoste; programe speciale la tv. şi radio; felicitări; concursuri; premii; ziua îndrăgostiţilor, alegerea unui partener… La toate acestea se reduce sărbătoarea sfântului Valentin din ziua de 14 februarie. Cât de creştine sunt obiceiurile care an de an prind amploare în România postcomunistă? Cine a fost sfântul Valentin?

Mai întâi o subliniere: în calendarul latin în ziua de 13 februarie se amintesc doi martiri cu numele Valentin. Comemorarea a fost transferată de pe 14 februarie când Biserica îi aminteşte pe sfinţii Ciril şi Metodiu, patronii Europei.

Există multă incertitudine cu privire la vieţile celor doi sfinţi, datele pierzându-se în negura istoriei. Unii vorbesc de doi sfinţi: Valentin de Roma, preot, şi Valentin de Terni, episcop. Alţii cred că este vorba de una şi aceeaşi persoană.

Cel dintâi, preot, ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi şi convingătoare ale lui Valentin au răscolit şi gândurile împăratului; îndreptându-se către publicul care era de faţă, a spus: “Ascultaţi vorbele înţelepte ale acestui om”. A fost totuşi condamnat la moarte, deoarece, între timp, a convertit la credinţa creştină pe însuşi prefectul Asteriu şi toată familia lui. A murit ca martir în anul 268 sau în 270 (sub împăratul Aurelian) la Roma, fiind bătut şi decapitat; a fost îngropat pe Via Flaminia, relicvele lui fiind mutate mai târziu în biserica “Sf. Praxedes”. Alte biografii ne spun că a fost închis pentru că a acordat ajutor unor martiri în închisoare şi, în timp ce se afla aici, l-a convertit pe temnicer redându-i vederea fiicei acestuia.

Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, a adus la credinţa creştină pe un filozof renumit, Cratone, şi pe trei tineri ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdie de a fi denunţat de către păgâni. Într-adevăr, episcopul a fost denunţat şi adus în faţa tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiţi i-au dus trupul neînsufleţit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creştină de acolo. El a fost martirizat în 268 sau cu cinci ani mai târziu.

* * *

În anul 1998 episcopii catolici din România au dat o declaraţie prin care şi-au exprimat dezacordul cu privire la aşa-zisa “zi a îndrăgostiţilor”, pusă în chip blasfemator sub patronajul sfântului Valentin, larg mediatizată şi anul acesta. Reluăm pentru cei interesaţi argumentele aduse acolo:

  1. Sfântul Valentin a fost un preot martirizat în chinuri atroce la 14 februarie 270, sub împăratul Aurelian, pentru motivul că a combătut orgiile sexuale legate de cultul zeului Faunus Lupercus.

  2. Din punct de vedere creştin, este o profanare a memoriei unui martir şi a virtuţii castităţii faptul de a pune dezmăţul sexual public sub patronajul unui preot sfânt, martirizat tocmai fiindcă a combătut acest ritual păgân şi a acordat asistenţă spirituală tinerilor trimişi la martiriu, ca unii care refuzau participarea la orgii.

  3. Orice creştin conştient şi responsabil în faţa lui Dumnezeu ştie şi nu poate tolera ca o sfântă taină – ca aceea a Căsătoriei – să fie celebrată batjocoritor în tramvai, în autobuz sau într-o speluncă, sub oficierea ei de către un impostor sardonic, în sfidarea ostentativă a unui sacrament instituit de Isus Cristos, a Preoţiei şi a ofiţerului stării civile. Un creştin onest este convins că orice act sexual în afara căsătoriei este imoral, oricât de răspândit ar fi acest păcat. În consecinţă, nici un creştin nu se poate considera “căsătorit pe două zile” sau îndreptăţit să renunţe la pudoare şi la castitate, în urma unui ritual care frizează obscenitatea şi cinismul.

  4. Reactualizarea, deliberată sau nu, a bacanelei sexuale păgâne, este un atentat împotriva moralei creştine, împotriva sfinţeniei Căsătoriei şi a sănătăţii sociale. Eliberarea de sub comunism nu trebuie confundată cu legitimarea mediatizată a libertinajului, cu încurajarea şi premierea imoralităţii publice”.

Există mai multe teorii privind originea obiceiurilor din Ziua Sfântului Valentin. Ele sunt redate mai jos. Dar, oricare ar fi motivul, legătura îndrăgostiţilor cu sfântul Valentin, cu toate obiceiurile de azi, este una care mai puţin probabil se trage din cultul martirilor romani.

Una dintre tradiţii afirmă că Valentin s-a opus interdicţiei impuse de împăratul Claudiu al III-lea legionarilor romani de a nu se căsători, căci astfel ar fi mai duri în bătălii. Valentin nu a respectat ordinul şi a celebrat căsătoria unui legionar păgân cu o femeie creştină. Din acea zi, spune legenda, episcopul a binecuvântat căsătoriile la numeroşi soldaţi.

Alţii cred că romanii aveau un obicei la mijlocul lunii februarie, în care băieţii scriau numele fetelor în cinstea zeiţei fertilităţii, Februata Juno; păstorii Bisericii au “botezat” această sărbătoare, ca şi pe altele, introducând nume ale unor sfinţi, precum Valentin, pentru a suprima practica.

Unii văd în obiceiul de a alege un partener în această zi o supravieţuire a elementelor festivităţii romane Lupercalia.

Alţii susţin că obiceiul trimiterii de atenţii în ziua de 14 februarie vine din credinţa potrivit căreia păsările încep să îşi facă cuiburi în această dată. În 1477, englezii i-au asociat pe îndrăgostiţi cu sărbătoarea sfântului Valentin, deoarece în această zi “fiecare pasăre îşi alege perechea”. Obiceiul a început prin trimiterea, de către bărbaţi şi femei, de scrisori de iubire către perechea lor. Alte tradiţii “romantice” s-au adăugat la această sărbătoare, incluzând-o pe aceea că poţi să îţi visezi în noaptea dinainte de Ziua Sfântului Valentin viitoarea pereche.

* * *

Valentin este un nume latinesc, format din participiul prezent al verbului valeo-valere = a se simţi bine, a fi în putere. În lumea anglo-saxonă numele Valentin este sinonim cu sweetheart = îndrăgostiţi şi este atribuit felicitării pe care îndrăgostiţii şi-o trimit în ziua de 14 februarie.

(După “Vieţile sfinţilor“, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti; “Catholic encyclopedia“; “Dicţionar al sfinţilor“, Editura Univers Enciclopedic, 1999; Fausto Masante, “I Santi dell’anno“, 1986…)

Pr. Cornel Cadar