Gânduri de la A IX-a Întâlnire Mondială a Familiilor (ÎMF), August 2018, Dublin

Am așteptat cu bucurie Întâlnirea Mondială a Famiilor.  Consider că aceste zile au fost pline de har și binecuvântări. Sfântul Părinte ne-a vorbit cu căldură și simplitate despre importanța familiiei în societate și Biserică. Chiar ne-a oferit câteva sfaturi simple despre cum să păstrăm o relație de lungă durată și armonioasă.  Consider că tocmai aceste lucruri mici fac diferența. De câte ori nu uităm să zicem aceste cuvinte minunate: mulțumesc, îmi pare rău și te rog. Cu ele restabilim armonia și fericirea familiei.

Însă cuvintele care m-au inspirat foarte mult și mă motivează sunt “Prin mărturia voastră pentru Evanghelie, îl puteți ajuta pe Dumnezeu să-și vadă visul împlinit. Puteți contribui la apropierea tuturor fiilor lui Dumnezeu ca să crească în unitate și să învețe ce înseamnă pentru lumea întreagă a trăi în pace ca o mare familie“. Mi-aș dori foarte mult ca acest îndemn să îl pun în practică în familia mea astfel încât armonia și pacea din casa noastră să fie o rază de lumină pentru noi toți.

Îmi dau seama că unori pare imposibil, însă îmi pun încrederea că Dumnezeu va suplini lipsurile și neputințelor noastre pentru a realiza în noi planul Său. Tocmai despre aceasta a fost vorba în cursul zilelor Întâlniri Mondiale a Familiilor: dorința Bisericii de a însoți familia în drumul ei de creștere. Familia este cărămida din zidul Bisericii, pentru că nimic în viață nu facem fără ajutorul familiei. În același mod, familia nu poate fi unită și întregită fără vocea lui Dumnezeu, care o îndrumă către fericirea adevărată.

                     Roxana

În aceste zile am reușit să mă bucur de prezența Papei și chiar de binecuvantarea lui, ceea ce este un dar primit de sus. Este un om simplu, dar cu o credință molipsitoare, care te face să uiți de orice și să fii acolo, acolo, uniți cu toții în credință și rugăciune.           

Ce m-a impresionat a fost modul cum a abordat Papa tema: Familia. Familia fără de care nu putem trăi, care nu te lasă la greu și e mereu cu brațele deschise. A reușit să ne strângă împreună ca o familie, care are același țel, aceeași credință.

Au fost zile frumoase petrecute cu scopul de a ne întări credința si de a ne unii cu toții, devenind familia lui Dumnezeu.

                          Anca 

Evanghelia familiei; bucurie pentru lume și bucurie pentru mine. Povestea prezenței mele la acest eveniment are ca circumstanțe chiar familia! Am ajuns la acestă celebrare liturgică cu familiile şi papa Francisc,printr-un lanț de prieteni care m-au primit în mijlocul familiei lor! Ca să vorbesc de eveniment e musai să mă leg şi de modul în care am putut să fiu acolo.

A contribuit, în primul rând, Sf.Treime – de acestă sărbătoare se leagă ziua în care m-am decis să vin în Dublin. Familia Z, care mi-a făcut invitaţia şi m-a găzduit, a avut în vedere și acest eveniment. Şi cei din urmă, dar decisivi, familiile tinere care de sărbatoarea Sfinților Petru și Paul m-au şi înscris la acest eveniment, fără să mai apuc să zic “nu vreau”! Bine mi-au făcut cu entuziasmul şi siguranța lor.

Marele eveniment, nu a trecut aşa ca o plimbare în parcul cu căprioare, ci a fost cu adevărat o întâlnire cu Dumnezeu, sub cerul liber. O iarbă destul de prietenoasă şi un pământ cald, l-am simțit aşa când am îngenunchiat, mă aşteptam să fie rece, având în vedere vântul şi sesiunile de ploi! Drumul până la locul nostru, a fost uşor, fără peripeții, animat de Amalia, o gingăşie de fetiță!

Ajunsă, pe terenul rezervat conform înscrierii, am luat poziția de soldat fidel, tăcut şi atent la tot ce mişca în jurul şi-n interiorul meu! Mi se oferise, la un moment dat un scaun, după 3 ore, că poate sunt obosită, dar a trebuit să refuz, era deja în timpul Sf. Liturghii, se cânta “Sfânt, sfânt…” şi nu îmi permiteam la o asemenea aclamație, eu să mă fac comodă, oricum chiar nu simțeam oboseală!

M-au întărit mult să rezist şi intențiile cu care eram acolo, bunicul ( care cu o zi în urmă fusese înmormântat), veteran de război şi iubitor de familie, familiile pe care le port în inima şi toate situațiile încredințate de prieteni. Deci, eram acolo, nu doar pentru mine, aş fi renunțat chiar, dar pentru ei am mers înainte. Şi departe de aşteptările mele, am primit har să rezist; merg eu mult pe jos, dar să stau pe loc atâtea ore,  slabe şanse şi am reuşit,am primit har să fiu în pace, deconectată de telefon şi toată agitația unei mulțimi, şi har să nu simt oboseală și durere, am plecat la drum după o noapte nedormită de durere de măsea şi durere de cap insuportabilă, am fost bine!

Ce am reținut din acestă grandioasă zi: că putem să ne rugăm şi să rezistăm mai bine, când suntem împreună!Mi-a atras atenția o familie irlandeză. Soțul şi soția au fost pe toată durata Sf.Liturghii într-un spirit profund de rugăciune, cu toată zarva copiilor lor, pe care cu blândețe încercau să îi pună în ascultare! Liturghia s-a terminat, a fost anuntat locul întâlnirii următoare, şi gândul meu a rămas, “peste 3 ani, mă voi muta la Roma, să fiu iar  aproape de locul întâlnirii cu Familiile”! De acum am curaj să particip şi la alte evenimente aşa mărețe!

 Vreau să mai amintesc de faptul că organizarea chiar a fost una de nota 10. “Garda” – ne primeau cu zâmbete, erau destul de prietenoşi. Corul – a răsunat  frumos, de nu te mai săturai să asculți! Şi grupul  român, s-a asigurat că plecăm cu o amintire, şi bine au făcut! Mulțumesc de poze, eu am fost preocupată doar să trăiesc evanghelia familiei, bucurie pentru mine!

Ne vedem la Roma, mai mulți şi cu bucurii mai multe!

                    Găbița

Mi-a plăcut mult experiența de duminică din cateva motive: În primul rând pentru că, deși Biserica Catolică din Irlanda, mai ales, a avut parte de o perioadă dificilă, multe persoane au venit  la eveniment cu dragoste în suflet și dispuși să ierte. Deasemenea, mi-a plăcut și faptul că alte persoane de altă religie s-au bucurat de zi și au împărtășit cu noi această experiența unică.

                   Paula C.

În acest timp de vizită a Papei Francisc și la fiecare eveniment, am avut o bucurie nemărginită, emoțiii, o liniște așa sufletească și o ușurință în suflet. Trebuie să fim mai buni cu noi și înțelepți.

                 Iosif Bulai

Pentru mine vizita papei Francisc în Irlanda a fost cu totul specială și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această ocazie deosebită și aceste zile pline de har și emoții. Mă consider norocoasă să fi avut posibilitatea de a participa la trei din evenimentele cele mai importante, pentru mine, din Întâlnirea Mondială a Familiilor: Ceremonia de deschidere de la complexul RDS (Royal Dublin Society), Festivalul Familiilor de pe Stadionul Croke Park și Sfânta Liturghie din Phoenix Park. Am simțit și cred cu adevărat că Biserica este încă vie, în ciuda tuturor amenințărilor din zilele noastre, și da, suntem cu toții o familie, marea familie a lui Cristos. Numărul mare de participanți și entuziasmul molipsitor al celor prezenți mi-au confirmat acest lucru.

Dacă ar fi să aleg câteva din momentele mele favorite, aș alege din discursul papei în care ne învață câteva din secretele unei familii de succes. Să învățăm să ascultăm, să încercăm să înțelegem și să iertăm din iubire. După cum spunea: A greși e omenește, a ierta e divin. Papa Francisc ne-a amintit că suntem cu toții chemați la sfințenie și Isus ne descoperă și cum putem ajunge la sfinàenie, în rugăciunea pe care El însuși ne-a învățat-o: “…Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.”  Și astfel îi cerem lui Dumnezeu zi de zi să ne ierte cu aceeași măsură cu care noi îi iertăm pe cei care ne-au greșit. Cu atât mai mult ar trebui să fim mai buni între noi și să renunțăm la orgoliul propriu…

Un moment marcant și emoționant a fost atunci când papa ne-a pus pe toți cei prezenți pe stadion să repetăm în cor, de câteva ori, cuvintele cheie care ar trebui folosite cât mai des în familie (și nu numai): “Te rog“, “Îmi pare rău” și “Mulțumesc“. Ce cuvinte simple, dar cât de puternice!

Deasemenea mi s-a întipărit în minte și merită transmis mai departe sfatul Sfântului Părinte pentru soți. Chiar dacă a avut loc o ceartă în timpul zilei, să nu se încheie niciodată ziua fără a face pace, fără a cere iertare, pentru că astfel se poate evita “războiul rece” de a doua zi care erodează temelia familiei. Nicio familie nu este perfectă, iar fără darul iertării o familie devine bolnăvicioasă și se prăbușește.

              Emilia

Articolul PrecedentArticolul Următor