LUMÂNAREA PASCALĂ

Lumânarea Pascală este o lumânare mare, albă folosită în liturgia bisericilor creștine occidentale (Romano-Catolică, Anglicană, Luterană, etc.). În fiecare an, de Paște, este sfințită și aprinsă o Lumânare Pascală nouă, și este folososită în timpul liturgic numit ”Timpul Paștelui” și apoi în restul anului în diferite ocazii speciale, cum ar fi Botezul sau Înmormântarea.

Semnificația Lumânării Pascale . Flacăra Lumănării Pascale reprezintă prezența permanentă a lui Cristos, lumina lumii în mijlocul poporului; Cel care este cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, Alfa și Omega. Câteodată mai este numită și ”Lumânarea de Paște” sau ”Lumânarea lui Cristos.” Termenul ”pascal” vine de la cuvântul Pesach, care in limba ebraică înseamnă Trecerea și are legătură cu Misterul Pascal al mântuirii. Faptul ca Ilumânarea Pascală este înaltă, pe un suport înalt, vrea să semnifice „stâlpul de nor din timpul zilei și stâlpul de foc din timpul nopții” care a condus poporul lui Israel la ieșirea din sclăvia Egiptului în drum spre Țara Promisă.

Echivalentul Lumânării Pascale in Biserica Orientală Ortodoxă  este trikirion-ul care este un sfeșnicul cu trei lumânări (simbolizând Sfânta Treime) folosită de celebrantul Învierii pentru a da lumină credincioșilor participanți.

Lumânarea Pascală este cea mai mare lumânare folosită în celebrarile liturgice. Ea este ornată cu câteva simboluri comune:

1.Principalul simbol și cel mai evident este crucea stilizată diferit în funcție de regiune.

2.Literele grecești alfa și omega înseamnă că Dumnezeu este stăpânul timpului – începutul și sfârșitul (conf. Apocalipsei)

3.Cifrele anului în curs (ex. 2014) semnifică prezența lui Dumnezeu în timp în mijlocul poporului.

4.Cele cinci boabe de tamâie fixate pe lumânare cu ajutorul unor cuie la începutul  Ceremoniilor din Noaptea de Înviere reprezintă cele cinci răni ale lui Cristos: cele trei cuie care au străpuns mainile și picioarele, sulița care i-a străpuns coasta și coroana de spini de pe cap.

În Biserica Evului Mediu se foloseau  Lumânări Pascale de dimensiuni impresionante. Se spune că Lumânarea Pascală  din catedrala din Salisbury (Anglia) avea 36 picioare înălțime. În zilele noastre se folosesc lumănări de dimensiuni mai rezonabile: grosime de aproximativ de 10 cm, înălțime de aproximativ 80 cm, 2m cu tot cu suport.

Lumânarea Pascală la Vigilia (Privegherea) pascală.

Pentru Bisericile care celebrează Vigilia Pascală în noaptea de Sâmbăta Mare (numită și Sâmbăta neagră), ceremonia aprinderii Lumânări Pascale este una din cele mai solemne momente ale Vigiliei. După ceremoniile din Joia Mare se sting toate luminile și lumănările și toată biserica este scufundată în întuneric; aceasta reprezentând întunericul ce cuprinde lumea fără de Dumnezeu.

În deschiderea Vigiliei Pascale se aprinde și se binecuvântează un ”foc nou”. Preotul ornează Lumânarea Paschală cu simbolurile menționate mai sus spunând: ”Cristos,ieri și astăzi, începutul și sfârșitul, alfa și omega, ale lui sunt timpurile și veșnicia, a lui este mărirea și puterea pentru toată veșnicia. Amin.”

Lumânarea Pascală este prima care se aprinde de la focul binecuvântat care reprezintă lumina lui Cristos care vine în lume. Acesta îl reprezintă pe Cristos înviat, ca simbol al luminii (vieții) care împrăștie întunericul(moartea). Apoi preotul spune: ”Lumina lui Cristos care învie plin de mărire să risipească întunericul inimii și al minții.” Toate acestea se petrec în afara bisericii. Apoi lumânarea este dusă în procesiune în biserică fiind ridicată pe parcurs de trei ori și aclamată: ”Lumina lui Cristos!”iar poporul răspunde:”Mulțumim lui Dumnezeu!”. Imediat după procesiune, se cântă cântarea ”Exultet”(Preconiu), în mod tradițional de către un diacon, dar poate fi cântată și de preot sau cantor.

De la această lumânare se aprin toate celelalte lumânări folosite in Noaptea de Înviere.

În tot timpul pascal Lumânarea Pascală se pastrează în prezbiter, în apropierea altarului și se aprinde la toate Liturghiile solemne iar după Sărbătoarea Înălțării (când se termină Timpul Pascal) se scoate din prezbiter și se folosește la administrarea sacramentului Botezului și la înmormântări.

Articolul PrecedentArticolul Următor