biserica dublin

Our Lady of Lourdes Church,

Sean McDermott Street

“M-a convertit sfânta Brigita”

Postat pe data de de către Pr.Eugen, în Categoriile: Articole, Religioase

imagesDe Stefano Stimamiglio

Fosta faţă cunoscută de la tv, Daniela Rosati a redescoperit credinţa după o perioadă dificilă. Şi-a schimbat radical viaţa şi a devenit terţiară brigitină. Acum îşi dedică zilele rugăciunii pentru unitatea creştinilor.

“În viaţa mea am înţeles că nimic nu are loc din întâmplare, că fiecare dorinţă bună a noastră şi fiecare aspiraţie a noastră la bine vine de la Dumnezeu şi că el dispune fiecare lucru pentru fericirea noastră, chiar pământească, numai dacă reuşim să ne încredem în El”. Daniela Rosati trăieşte astăzi în sudul Suediei, la Vadstena, într-o casă de lângă conventul surorilor brigitine, a căror spiritualitate şi-a însuşit-o de zece ani. Nu s-a făcut soră, aşa cum s-a spus uneori în mod greşit, fosta faţă cunoscută din tv. pentru câteva programe de succes despre medicină şi bunăstare, îndeosebi, mulţi îşi amintesc Medicina a confronto [Medicina la confruntare] la Mediaset şi Tutto benessere [În întregime bunăstare] la RAI. “Aparţin celui de-al treilea ordin al brigitinelor”, clarifică ea, “deci nu sunt o călugăriţă, chiar dacă în mod privat am depus voturile de sărăcie, castitate şi ascultare”.

Un parcurs lung, cel al lui Rosati, spre “casa Tatălui”. “M-am născut cu iubirea faţă de Isus. Odată, când eram copilă, am văzut o doamnă însărcinată şi am întrebat-o pe mama mea de ce avea burta mare. Întoarsă acasă mi-am ascuns perna sub burtă pentru a fi şi eu mama lui Isus”, povesteşte răzând. Din mamă romană şi tată din Urbino, Daniela creşte cu seninătate la Roma. “Tata era foarte credincios, dar şi ei, ca atâţia alţii, pe parcurs s-au îndepărtat de credinţă”.

La 19 ani părăseşte şi ea practica religioasă. Ia licenţa în arhitectură, face teatru, devine ajutor regizor într-un teatru liric, în sfârşit prezentatoare tv. Devine o femeie de succes. “Mereu am studiat foarte mult”, explică ea. “Am avut încă de tânără pasiunea pentru arta şi literatura rusă, am studiat muzică, îndeosebi pian şi canto”.

Ca adultă, deşi n-a tăgăduit credinţa creştină, este atrasă şi începe să practice budismul tibetan şi începe să se intereseze de medicina orientală. “Leg apropierea mea de budism de dorinţa pe care am avut-o, încă de mică, de a-i ajuta pe alţii. Cred că este o dispoziţie a inimii, un dar al Domnului, care astfel m-a pregătit pentru un viitor cu el”, clarifică ea, adăugând că în programele pe care le conducea încerca mereu să propună ideea, verificată ştiinţific, că credinţa şi o viaţă afectivă sănătoasă fac persoanele mai pregătite să înfrunte boala.

Viitorul despre care vorbeşte vine cu convertirea sa, pregătită de un episod curios. “În anul 2003 trăiam într-o situaţie de viaţă foarte dureroasă. Graţie unei prietene dragi, Costanza, am venit în contact la Varese cu un frate franciscan. Acest mi-a luat mâna şi, strângând-o, mi-a spus câteva cuvinte care m-au consolat şi m-au încurajat mult”. În urmă cu câtva timp, la Roma, străfulgerarea. “Am intrat întâmplător în biserica surorilor brigitine din piaţa Farnese. În acea perioadă studiam figura lui Cristina de Suedia, o femeie care a trăit în secolul al XVII-lea, care s-a convertit la catolicism renunţând la tron. În biserică erau câţiva pelerini suedezi care participau la Liturghia în limba lor. La sfârşit, o călugăriţă din comunitate, sora Carla, s-a apropiat de mine invitându-mă să vizitez camerele sfintei Brigita la etajul superior, unde a murit şi a primit revelaţiile mistice. M-am apropiat de locul unde obişnuia să se aşeze şi, dintr-o dată, fără să vreau, am căzut în genunchi. Am perceput clar în mine un cuvânt: «Sfinţenie!». M-am simţit luminată ca de un con de lumină şi am înţeles că trebuia să-mi schimb viaţa”.

Viaţa sa s-a schimbat cu adevărat. Începe să trăiască creştineşte, să frecventeze Liturghia, să se spovedească des. “Budismul îmi dădea seninătatea, dar nu fericirea. Numai Cel Înviat o dă, ce vrem mai mult?”, repetă de mai multe ori în cursul interviului. Găseşte şi un director spiritual: “Este important a avea un preot care să te însoţească, să te sfătuiască, să te facă să simţi cât de mult te iubeşte Dumnezeu”. În urmă cu câtva timp, focalizează chemarea de a-şi însuşi spiritualitatea brigitină. “Am înţeles vocaţia mea de a mă ruga pentru unitatea creştinilor”, clarifică ea, povestind cum la Vadstena a devenit prietenă a pastorului luteran şi trăieşte în strâns contact cu credincioşii luterani. Adesea dă şi mărturie despre chemarea sa în bisericile lor. “Cine face voinţa lui Dumnezeu este fericit”, spune explodând într-un zâmbet. “Am înţeles că Isus, în milostivirea sa, nu ne părăseşte niciodată, chiar dacă în anumite perioade ale vieţii ne forjează în foc. El m-a ţinut de mână mereu, chiar dacă sunt o păcătoasă. Pentru aceasta spun mereu celui pe care-l întâlnesc: oricare ar fi fost viaţa ta, nu este niciodată târziu pentru a te întoarce la Dumnezeu”.

Astăzi femeia reuşeşte să vadă o legătură între trecutul său şi prezentul său. “Parcursul pe care l-am făcut şi care m-a făcut să întâlnesc în viaţa mea religii diferite de a noastră, m-a pregătit pentru misiunea mea de astăzi, aceea de a mă ruga pentru unitate. Simt că Isus îi iubeşte pe toţi, în mod incredibil, într-un mod care schimbă cu adevărat inimile persoanelor”.

Cotidianitatea Danielei este întemeiată pe rugăciune: Liturghie zilnică, adoraţie euharistică prelungită, meditare a cuvântului lui Dumnezeu, viaţă de caritate fraternă. Aceeaşi cu a brigitinelor, răspândite în 54 de case în toată lumea după refondarea făcută de fericita Maria Elisabeta Hesselblad în secolul trecut. Însă Daniela n-a uitat de ţara sa, pe care o iubeşte şi în care se întoarce adesea. Şi adresează un apel concetăţenilor săi, făcut mai viu de criza economică şi de puţina speranţă care caracterizează aceste timpuri ale noastre: “Prieteni, mulţumiţi-i Domnului că v-aţi născut creştini, trăiţi o viaţă sfântă, întoarceţi-vă la rugăciune, căutaţi compania lui Isus, numai în el este mântuire”.

(Sursă: Credere, 4 septembrie 2014. După Zenit, 4 septembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu