ROMÂNII CREȘTINI DIN DUBLIN N-AU UITAT SĂ FIE CREȘTINI ROMÂNI. DECEMBRIE 2002

„Și deodată s-a văzut, impreună cu ingerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu și pace, intre oamenii de bunăvoință. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii își ziseră între ei: să mergem până la Betleem, să vedem …” (Lc. 2,13-15).

Sfântul Evanghelist Luca pare să ne vorbească aici de primii colindători; „împreună cu ingerul, mulțime de oaste cerească” dar nu singurii colindători; „…păstorii își ziseră între ei…”.

Și de atunci, „păstori” și „turmă” deopotrivă străbat istoria colindând, vestind sosirea Mântuirii. Printre alte popoare, mi se pare că poporul român și-a creat și și-a păstrat cel mai mult, ca sfăntă, tradiția de a colinda la Crăciun.

Comunitatea română aflată in Dublin (Rep. Irlanda), a dat dovadă anul acesta că nu a uitat să colinde. Și acest lucru, în ciuda faptului că se află in mijlocul unei societăți consumiste, unde Crăciunul a fost golit de sensul lui originar. Prin comercializarea excesivă a simbolurilor, Crăciunul a fost atât de secularizat incât, mulți văd in Sărbătorile de Crăciun numai o paradă de simboluri, de jocuri de lumini, care, din păcate, ocupă în inimile lor locul care ar trebui pregătit Pruncului Isus. Mulți oameni nici nu mai știu că e vorba de nașterea Domnului nostru Isus Cristos.

În plin Advent (timp de așteptare, de pregătire) am avut in mijlocul nostru un „maestru” al colindelor românești. In zilele de 6 si 8 decembrie in biserica „Our Lady of Lourdes” (unde celebrăm Liturghiile pentru românii catolici) din inima Dublinului s-a colindat in românește. Duminică 8 decembrie, în biserică au fost prezenți aproape 500 de români; catolici, ortodoxi si chiar protestanți. La ușa sacristiei s-a auzit glasul maestrului Ștefan Hruscă: „Primiți cu colinda!”. Și inimilor tuturor au tresăltat; „O, ce veste minunată …”. Pe parcursul a 2 ore, creștinii l-au ascultat cu emoție și i s-au alăturat cu entuziasm la multe din colinde, creînd o atmosferă sărbătorească deosebită. Cu toții ne-am amintit de vremurile copilăriei noastre, când, cu clopoțelul într-o mână și cu șiragul de covrigi în cealaltă mână, cu promoroagă la sprâncene și la nas, zgribulind de frig dar încălziți de emoție, colindam pe la casele oamenilor: „Astăzi s-a născut Cristos…”.

Cred că inimile multora s-au deschis pentru primirea Pruncului Isus. Mulți au înțeles că sufletele lor trebuie să devină Betleem primitor și ca atare, trebuie să se apuce de curățenie, că trebuie să-și orneze sufletul cu haruri și apoi pomul cu daruri.

A fost o zi de 8 decembrie, ca un adevărat dar sufletesc din partea Neprihănitei. A fost un adevărat moment ecumenic. Pentru prima dată, aici in Dublin, au fost impreună atâția români de diferite confesiuni. Și au fost impreună, nu pentru a pune la cale vreo afacere ci pentru un moment de trăire sufletească. Iată că românii creștini din Dublin nu au uitat să fie creștini români.

Unul dintre irlandezii care au fost prezenți la concertul de colinde, a mărturisit la sfârșit: „Dacă mesajul acestor colinde a ajuns la sufletul meu, care nu înțeleg nici un cuvânt românește, înseamnă că ele sunt o adevarată cale de a vesti nasterea Pruncului Isus.”

În programul concertului a fost înserat și un ne-colind; „Rugă pentru părinți” care ne-a dus pe toți cu gândul la cei dragi din țară, care, și ei se pregătesc pentru Crăciun. Dar mai ales le-a reamintit celor de aici, majoritatea familii tinere, că de la părinți au învățat prima dată să colinde. Și pentru că majoritatea sunt copii de părinți și părinți de copii, le-a reamintit de datoria de a-i învăța pe copiii lor să colinde.

„colindița nu-i mai multă, să trăiască cine-o …” citește.

Pr. Eugen Țîmpu

Articolul Următor