Fetița cu chibrituri

Afară era frig și înghețat. Începuse să se întunece iar zăpada grea să cadă. Era Ajunul Crăciunului. O fetiță rătăcea pe străzile din ce în ce mai întunecate. Purta haine zdrențuite, iar în mână căra un mănunchi de bețe de chibrituri.

Toată ziua fetița a încercat să-și vândă chibriturile. ”Un bănuț pentru un băț de chibrit!” spunea ea cu vocea pierdută celor pe care îi întâlnea pe stradă făcându-și shopping-ul de Crăciun. Însă oamenii doar se uitau la ea apoi își vedeau de drumul lor. Acum era aproape noapte. Săraca fetiță nu a reușit să vândă nici măcar un băț de chibrit.

Tot plimbându-se a început să i se facă foarte frig. Purta o pereche de papuci vechi si subțiri. Nu avea șosete, era prea săracă pentru a și le permite. Brusc se auzi urletul unei voci ”Dă-te din calea mea!” În acel moment auzi sunetul zgomotos al potcoavelor de cai.

S-a repezit de partea cealaltă a străzii, abia reușind să fugă din calea unei căruțe mari trasă de doi cai enormi. Când s-a oprit să-și tragă aer în piept, fetița se uită la picioarele ei. Fugind de căruță și cai, și-a pierdut papucii. Acum fetița nu mai avea nimic în picioare.

Fetița rătăcea pe străzi iar ora devenea din ce în ce mai târzie. Cum mergea, văzu în față o lumină strălucind la fereastra unei case.

Uitându-se înăuntru, fetița cu chibrituri văzu o masa pe care era întinsă o față de masă albă, pe care erau așezate două lumânări și tacâmuri. Pe masă era un ospăț mare de Crăciun – o gâscă grasă umplută cu tot felul de bunătățuri, salată beof, sarmale, prăjituri și tot felul de fructe. Fetița cu chibrituri nu văzuse în viața ei un așa banchet.

O familie intrase în cameră și s-a așezat la masă. Fetița își dorea și ea să se alăture mamei, tatălui și celor trei copii care aveau să mănânce această frumoasă cină de Crăciun. Ce foame îi era! Fetița cu chibrituri oftând și plecându-și capul se întoarse continuându-și drumul. La puțin timp după, văzuse o lumină strălucind la fereastra unei alte case.

De data aceasta când privi înăuntru văzu un pom de crăciun extraordinar de frumos. În vârf era așezată o stea aurită iar mici luminițe pâlpâiau printre crengi. Pachete învelite frumos și îngrămădite sub pom. În timp ce mica fetiță cu chibrituri privea, un grup de fetițe și băieți au intrat veseli în cameră.

Încântați, băteau din palme la văzul pomului de Crăciun și al cadourilor. Cât de mult și-ar fi dorit fetița cu chibrituri să râdă și să se joace și ea cu copii în jurul copacului de Crăciun! Îndepărtându-se de fereastră, fetița cu chibrituri auzi cântându-se colinde în apropiere:

Noapte de vis, timp prea sfânt,

Toate dorm, pe pământ…

Auzind colindul cântat așa frumos, fetița cu chibrituri s-a decis să meargă către colindătorii aflați puțin mai departe pe aceeași stradă, tot ascultându-le cântul:

Două inimi veghează.

Pruncul dulce visează,

Într-un leagăn de cânt,

Într-un leagăn de cânt.

Când au terminat de cântat, colindătorii au fost invitați într-o bucătărie foarte luminoasă. Fiind aprope de usă, fetița putea să simtă mirosul pâinii proaspete din înăuntru. Din nou, se simți singură. De acum era târziu și îi era foarte frig. Pentru a se încălzi, s-a decis să aprindă un băț de chibrit.

A lovit bățul de chibrit de suprafața de aprindere, iar lumina a pâlpâit. În lumina strălucitoare a bățului de chibrit, și-a imaginat că este la o masă, mâncănd un ospăț de Crăciun, exact așa cum văzuse prin una din ferestrele luminate. Fetița cu chibrituri mânca gâscă, prăjituri, fructe și plăcinte. Cât de cald, plină și fericită era!

Tocmai atunci, bățul s-a ars. Lumina strălucitoare s-a dus, iar fetița cu chibrituri era din nou în întuneric. Tremura de frig.

Fetița cu chibrituri a decis să aprindă un al doi-lea băț de chibrit pentru a se încălzi din nou. A lovit bățul și din nou o lumină strălucitoare și caldă apăru. În lumina din acest băț, se văzu împreună cu băieții și fetițele din jurul pomului de crăciun. Deschidea un cadou de Crăciun împachetat în hârtie roșie și legat cu o panglică aurie. Era nerăbdătoare să vadă ce conține.

Tocmai atunci, bățul s-a ars. Deodată, totul era întuneric, și din nou fetița cu chibrituri era rece și singură. Cu excepția luminii de la lămpile de pe stradă, noaptea era complet neagră iar fetiței cu chibrituri i se făcu atât de frig întrucât s-a decis să aprindă întreaga cutie de chibrituri.

Când lovi toate bețele ce le avea, întreaga lume părea că s-a aprins instant. Stelele lovite jos din cer. Fetița cu chibrituri se simți cald și minunat. Uitându-se în jur, fetița a avut o viziune uimitoare. Văzu un înger îmbrăcat tot în alb. Îngerul zâmbea si cobora către ea cu mainile întinse.

Îngerul a ridicat mica fetița cu chibrituri în mâinile sale și a zâmbit înaintea acelui chip mic. Îngerul a început să meargă, cărând fetița cu chibrituri. ”Unde mergem?” a întrebat fata. ”Te duc într-un loc unde nu o să-ți mai fie frig niciodată,” răspunse îngerul pe măsură ce se ridicau încet în cerul nopții. ”E un loc plin de lumină și căldură. Mergem acolo unde e doar bucurie și zâmbete și unde nu-ți va mai fi foame din nou.”

Dimineața următoare cei care ieșeau din casele lor, văzură grămada de bețe de chibrituri arse pe zăpadă. Se întrebau ce s-a întâmplat. Ceea ce nu puteau ști era faptul că fetița cu chibrituri mersese într-un loc unde avea să fie mereu cald, iubită și fericită – atât de fericită încât fiecare zi în parte pare a fi crăciunul!

Articolul PrecedentArticolul Următor