Originea lui Moș Crăciun în viziunea creștină catolică.

Mulți oameni cred că Moș Crăciun este Moș Neculai (Sfântul Neculai) “deghizat”. De fapt cele două personaje nu au nimic în comun cu excepția numelui.

Când olandezii s-au dus în America și au așezat o colonie în New Amsterdam, copiilor lor le plăcea tradiționala “vizită a Sfântului Nicolae” în seara de 5 Decembrie, întrucât ei au păstrat acest obicei catolic străvechi chiar și după Reformă. Mai tarziu când Anglia a fondat colonia New York în același teritoriu, imaginea lui “Sinter Klaas” pronunțat “Santa Claus” a creat dorința printre copiii englezilor de a avea și ei un astfel de vizitator din ceruri care să vină la casele lor.

Locuitorii englezi n-au avut nici o problemă în a înțelege și a da curs acestei dorințe a copiilor lor. Cu toatea acestea figura unui sfânt episcop catolic nu era acceptată în ochii lor, întrucat mulți dintre ei erau perzbiterieni pentru care un episcop era inacceptabil. Deasemenea ei nu sărbătoreau sfinții așa cum se face după vechiul calendar catolic.

Dilema a fost rezolvată  prin transferarea vizitei omului misterios, pe care germanii îl numeau Moș Crăciun (Sinter Klaas) de pe 5 Decembrie în ziua de Crăciun, și prin schimbarea radicală a personajului. Nu a fost doar o „deghizare” ci, sfântul din vechime a fost înlocuit cu un personaj cu totul diferit. Această substituire a avut loc în secolul XVIII.

În spatele numelui de „Santa Claus” (Moș Crăciun), nu mai este traditionalul personaj Sfântul Neculai, ci zeul păgân de origine germanică numit „Thor” (după care s-a numit ziua de Joi: Thursday). Pentru a arăta originea modernă a lui Moș Crăciun, trebuie să se știe anumite detalii despre zeul Thor din mitologia antică germanică.

Thor era zeul țăranilor și al oamenilor simpli. El era reprezentat ca un moș în vârstă, vesel și prietenos, cu o statură robustă și cu o barbă lungă și albă. Elementul lui era focul, culoarea lui era roșul. Se spunea despre sunetul tunetului că era de fapt cauza carului său atunci când era tras, pentru că el era singurul dintre zei care nu se deplasa pe spatele unui cal ci într-un car tras de doi țapi (numiți Cracker și Gnasher). El lupta împotriva giganților ghieții și zăpezii, și astfel a devenit zeul – Yule¹. Se spunea despre el cum că ar fii locuit în „Northland” (ținutul din nord) printre ghețari. În cultura germanică el era considerat un zeu vesel și prietenos, niciodată nu facea rău oamenilor ci mai degbrabă îi ajuta și-i proteja. Șemnieele din casele oamenilor erau locuri sacre dedicate lui și se spunea despre el cum obișnuia să coboare în casele oamenilor prin hornurile acestora, direct în elementul său, care era focul².

Iată deci, adevărata origine a lui Moș Crăciun. Acum se poate înțelege că, acest „Moș Crăciun”, nu mai are nimic a face cu sfântul creștin al cărui nume îl poartă. Pentru a fii corecți din punct de vedere istoric, pe Moș Crăciun, l-am putea numi „Părintele Thor” or ceva de genul acesta.

Poate că aceste lămuriri vor ajuta părinții să înțeleagă de ce este așa de dificil să explice copiilor că „Moș Crăciun” vine de la Sfântul Neculai. Luând în considerare parcursul istoric al personajului, ar părea să fie mai bine a nu spune copiilor deloc, că Moș Crăciun este un alt nume dat Sfântului Neculai. Nu este oare mai bine să îi lăsăm să creadă că, Sfântul Neculai (6 Decembrie) și Moș Crăciun, omul care livrează cadourile (24 Decembrie) sunt două personaje complet diferite, așa cum de fapt sunt?

Povestea lui Moș Crăciun, nu poate fi eliminată cu ușurință, în ciuda eforturilor bine intenționate ale oamenilor. Nici nu este necesar. Copiilor le plac poveștile iar aceasta cu Moș Crăciun este una dintre cele mai fascinante. Părinții catolici, se pot folosi de aceste povești, însă trebuie să fie atenți la niște limite, pentru a evita ca ele să acopere ceea ce este cu adevărat important. Poate că următoarele sugestii ar putea ajuta:

Păstrați povestea lui Moș Crăciun, simplă, și evitați adăugările introduse de comerț, cum ar fii crăciunițele sau spiridusii, etc.

Nu lăsați figura lui Moș Crăciun să domine mintea copiilor. Copilul Isus trebuie să fie principalul personaj în gândirea creștină. Moș Crăciun, trebuie prezentat ca un simplu servitor, un om care livrează cadourile; i se dă respect dar nu este foarte important.

Copiii ar trebui îndemnați să își exprime dorințele către Copilul Isus, nu către Moș Crăciun, care nu dă de la el cadourile ci doar livrează ceea ce Domnul trimite.

Aceste sugestii, pot ajuta deasemenea să micșoreze șocul produs copiilor la aflarea veștii că nu există Moș Crăciun. De exemplu, un copil a venit la mama sa și a întrebat-o, dacă Moș Crăciun există cu adevărat. Asemenea întrebări ar trebui răspunse mereu cu sinceritate, nu contează cât de mici sunt copiii.

„Cu siguranță că nu”, răspunse mama încetișor, „e doar o poveste pentru copiii foarte mici. Ești un băiat mare acum și începi să înțelegi și tu cam cum e cu Moș Crăciun. Isus nu are nevoie de un om ca să livreze cadourile. El a dat deja persoane care te iubesc mult și sunt bucuroase să îți dea cadouri de Crăciun în numele Lui. Știi cine sunt aceste persoane?”

Copilul se gândi pentru un moment și apoi spuse, „Mămica și tăticul?”

„Da”, raspunse ea, ”și nu ai vrea mai degrabă ca eu și tatăl tău să îți dăm cadourile? Te iubim mai mult decât Moș Crăciun.”

„De ce nu mi-ați spus până acum?”

„Pentru că este plăcut ca, copiii mici să creadă în Moș Crăciun. Nu ești bucuros că ai crezut?”

Din nou băiatul se gândi pentru un moment și spuse „Da, era plăcut” dar a adaugat, „dar acum este și mai plăcut”.

 ^{1. Yule este o sărbătoare religioasă a germanicilor, mai tarziu fiind identificată cu sărbătoarea creștină a Crăciunului. (Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Yule)}

^{2. Vezi H.A. Guerber, Myths of Northern Lands, vol. I, p. 61 ff., New York, 1895}

^{3. Traducere și adaptare sursa: www.catholicculture.org/culture/liturgicalyear/activities/view.cfm?id=210}

Tradus de:  Maricel Apetrei

Corectări și adaptare: Pr. Eugen Țîmpu

Articolul PrecedentArticolul Următor